Cozi imense la vaporașele de pe Bega

După doi ani de la achiziţionarea vaporaşelor, perioadă în care ambarcaţiunile au stat mai mult pe uscat decât pe apă, a început transportul pasagerilor pe Bega, astfel că Timișoara a devenit primul oraş din România cu transport în comun pe apă.

Primul oraş cu străzi iluminate electric, cea mai veche fabrică de bere din România, întâiul oraş liber al ţării, primul oraș din România cu sistem de închiriat gratis biciclete (nu Clujul a fost primul, ci Timișoara, credeți-mă!) și acum primul oraș din România cu transport public pe apă.

Trebuie să recunosc, parcă sunt un pic și mai mândru de faptul că locuiesc în Timișoara, mai ales după premiera asta. Azi am fost să văd cu ochii mei minunea de pe Bega. Momentan circulă doar două vaporașe, la un interval de 45 de minute. Intervalul respectiv poate să fie mai mic sau mai mare, nu pot să vă zic de ce depinde durata respectivă (am omis să-i întreb asta pe oamenii regiei de transport intervievați). Azi, duminică  5 august 2018, călătoria a fost gratuită (la fel a fost și vineri, și sâmbătă) și asta pentru că weekend-ul acesta s-au sărbătorit zilele Timișoarei. De luni prețul unei călătorii va fi de 1 leu (da, ați citit bine!).

Vaporaşele au 9 staţii (pontoane) și, din cauza normelor maritime, circulă cu viteza maximă de 12 km/h, respectiv 5 km/h pe sub poduri (v-am zis în kilometri/oră ca să vă faceți o idee, viteza pe apă calculându-se in noduri). Fiecare vaporaș are la bord un căpitan și 2 marinari, iar numărul maxim de pasageri este de 50, egal cu numărul scaunelor. Este interzis să se circule în picioare, toată lumea fiind obligată să ia un loc pe scaun.

Ce nu mi-a plăcut azi? Faptul că se aștepta foarte mult la coadă. Știu că vaporașele astea sunt ceva nou în oraș și sunt mulți doritori, dar să ții oamenii, majoritatea cu copii mici, atâta timp în soare, parcă nu e tocmai ok. Era bine să fi fost acolo un butic sau ceva de genul, de unde lumea să poată să-și cumpere o apă sau un suc. Am văzut copii roșii la față de la caldură, așteptând nerăbdători în soare. Cu copiii nu te pui, dacă ei vor să meargă cu vaporul, merg cu vaporul, chiar dacă sunt la limita insolației. De-aia zic, ar trebui câte un butic în fiecare stație și foișoare/stații cu umbră mai mari, că cel unde am fost eu era plin cu cocoane bătrâne care așteptau la umbră vaporașul și își făceau vânt cu evantaiele. Sper că după ce se va da drumul la toate cele 7 vaporașe, timpul de așteptare va fi mult mai mic, iar cozile vor dispărea.

Dacă vreți să vă plimbați cu vaporașele, mergeti la pontonul din Parcul Alpinet, lângă podul din spatele Catedralei Mitropolitane. Să vă luați apă la voi, sepci, pălării și tot ce trebuie…plus puțină răbdare.

Distracție și… Vânt din pupă!