Treizeci si sapte
O fi mult, o fi putin…nu pot sa spun, dar in fiecare an, in ziua de 26 octombrie ma gandesc la asta. Si de fiecare data constat ca ceva e diferit. Ce ma face sa zambesc se schimba de la an la an odata cu aparitia unor oameni noi in viata mea sau cu plecarea altora.
Prioritatile mi se schimba mereu. Imi aduc aminte pe la vreo 7 ani cand am primit prima bicicleta. Am fost cel mai fericit copil cu genunchii si coatele julite pana la os de la cazaturi. La 18 ani terminasem liceul si ma consideram adult, gata sa iau lumea in piept. Sau pe la vreo 21 cand stabilisem deja sa ajung milionar in euro pana la 30 de ani…
Inainte contorizam cine imi ura “La multi ani!” si cine nu, iar ulterior eram foarte rau cu cei care uitasera. Dar odata cu varsta incepi sa apreciezi si altceva. O gluma buna pastrata intentionat pentru a-mi fi spusa mie prima data, un telefon de la un prieten vechi. Astea sunt cele mai importante. Astea si oamenii din jurul meu, oameni pe care poate, uneori, uit ca sunt acolo.
Mi-ati facut ziua frumoasa azi, dragilor. Va imbratisez pe toti!
P.S. Mai am 3 ani pana schimb prefixul si sper sa-mi fiti alaturi si atunci cand ma va lua criza de 40.
WOW!! La multi ani si de la mine!!
Multumesc!
La muuulti ani! (cu intarziere)
Multumesc!