2001 a fost anul în care mi s-a schimbat viața, de-asta îl țin bine minte

Țin minte foarte bine atentatele din 11/09 pentru că anul 2001 a fost anul în care mi s-a schimbat viața. Și la asta nu au contribuit atentatele, ba din contră, din cauza lor era să nu fac pasul respectiv. De-asta le și țin minte atât de bine.

Eram tânăr, nu știam eu prea multe, copil crescut la țară, cu condiții materiale destul de reduse. În 2001 am luat la facultate. Urma să plec de-acasă la sute de kilometri, cu emoții și griji dacă îmi voi permite să fac facultatea, dacă mă voi descurca cu banii, chestii de genul ăsta. Nu plecasem niciodată de-acasă atât de departe. Eu, ca orice tânăr, abia așteptam, o vedeam ca pe o aventură în necunoscut, dar maică-mea, săraca, parcă nu ar fi vrut să mă piardă.

Așadar, în septembrie urma să plec. Începea școala, trebuia să-mi iau locul în cămin etc. Dar până atunci, mă mai bucuram câteva zile de locul în care am crescut.

Exact în 11 septembrie am mers cu noaptea în cap la pescuit pe lacul satului. Nu existau telefoane mobile pe vremea aceea, mai ales la țară. Cine avea unul înseamnă că era bogat dacă își permitea așa ceva. De-asta când am văzut-o pe maică-mea venind într-un suflet după mine pe baltă, ca să mă cheme acasă, am știut că s-a întâmplat ceva.

„Hai repede acasă că a început războiul!”. Mă jur, exact așa mi-a zis! Și că nu știe cine, dar au bombardat America și că s-au închis granițele tuturor țărilor. Și că nu crede că mai pot să plec la facultate sau dacă se mai deschid școlile.

Era panică. Nu vezi zilnic așa ceva la televizor. Avioane lovind blocuri, explozii, flăcări, oameni care sar de la etaj ca să nu ardă de vii. Toată ziua respectivă am stat lipit de televizor.

Într-un final, cumva am reușit să o conving pe maică-mea că asta nu ne va afecta pe noi. A doua zi mi-am luat geamantanul, nu prea erau genți de voaiaj pe-atunci, și am plecat cu rata la facultate.

Restul e istorie.

Subsemnatul, la cămin, în primul an de facultate