Am fost la teatru să văd spectacolul Sunt eu, Annabel

Chiar dacă la prima vedere pot să fiu o brută, pe interior sunt empatic, sensibil, mărinimos, o acumulare de calități din zona asta pozitivă. Prin urmare, ieri seară am fost la teatru, ca un delicat ce sunt. Am vrut musai să văd live trupa Lightwave Theatre Company care a susținut spectacolul “Sunt eu, Annabel” la Teatrul Național Mihai Eminescu Timișoara. Am mai scris aici pe blog despre trupa respectivă, trupă din care face parte și amicul meu Petru Stratulat.

Universul lui Coelho a făcut ca la intrare să mă întâlnesc cu două prietene despre care nu știam că merg constant la teatru. Surprinderea din ochii lor mi-a dat de înțeles că teatrul era ultimul loc unde se așteptau să mă vadă. Ce să și mai faci (!), dar vă zic, prezența lor mi-a bucurat sufletul, un fel de cea mai plăcută companie posibilă. Ne-am promis că vom mai merge împreună la teatru și altă dată.

Spectacolul “Sunt eu, Annabel” a fost superb! Dacă nu aș fi fost cu două fete lângă mine, aș fi plâns, dar așa, am zis să dau dovadă de bărbăție și mi-am șters la timp lacrimile, repede și subtil, cu un gest așa…calculat.
Câte emoții au reușit oamenii de la Lightwave Theatre să bage în “Sunt eu, Annabel” nici nu vă imaginați. Performance-ul, păpușile, muzica, decorul și vocea lui Bebe Cotimanis au alcătuit un act artistic desăvârșit. La final am aplaudat toți în picioare în semn de apreciere față de tinerii artiști care ne-au încântat imaginația. După ce au plecat toți spectatorii, am mers în culise și am stat la o vorba cu Petru. I was glad to see you, Petru!

Din fericire, cei de la Lightwave Theatre Company vor reveni în Timișoara și pe 9 si 10 mai cu spectacolul  “Reflection” (care este și mai emoționant) pe care îl vor susține în Piața Victoriei, în cadrul festivalului Fest-FDR 2018.