Băh, voi n-aveți serviciu?

În timpul săptămânii bag job de la 9 la 6, după care merg acasă unde mai scriu câteva articole, editez niște poze și clipuri video. Până când ajung să mă lupt noaptea cu perna, nu am timp nici să respir, atât de ocupată îmi e ziua. Muncesc pe rupte, cum ar veni, pentru un viitor prosper. Și fac asta zi de zi… până când, cam o dată la 7 luni, clachez și trebuie să pun frână. Atunci dacă nu mă resetez cu câteva zile libere, dau cele mai epice rateuri.

Acum sunt în perioada aia de resetare când, practic, nu ridic un pai. Cafea pe la terase, plimbări prin oraș (înainte de a-l părăsi pentru câteva zile), activități dintr-astea de adolescent la aproape 40 de ani.

Cum stăteam eu azi-dimineață, pe la 11 așa, și sorbeam dintr-un latte macchiato admirând persoanele de gen feminin care treceau prin fața terasei, am realizat o chestie. Băi, e prea multă lume prin oraș pentru o zi lucrătoare! E vineri…săptămâna de muncă nu s-a încheiat și totuși nu ai loc de oameni pe stradă.

Oameni de toate vârstele, ca un furnicar mișună. Stânga-dreapta, înainte și-napoi…e plin orașul de ei în timpul programului normal de lucru. Pe străzi, prin magazine, prin supermarketuri și prin malluri.

Ca un bătrân dintr-ăla ursuz gândesc acum, dar oamenii ăștia nu au serviciu? Că nu pot să trăiască chiar toți din combinații. Sau te pomenești că lucrează toți în schimbul trei. Sau or fi toți în concediu ca mine…

Da, știu, Timișoara este un oraș mare, cu mulți locuitori. Doar că mă mai minunez și eu din când în când și îmi pun întrebări dintr-astea existențiale în timpul liber…
 

Dacă v-a plăcut ce ați citit, susțineți TmBlog.ro!

• Abonați-vă ca să aflați ce mai scriu!

Email*