Ce mai discută oamenii pe la sat

Anul ăsta am dorit să-mi fac concediul mai rustic așa și să stau mai multe zile pe meleaguri oltenești, încercând să renunț, pe cât pot eu, la tehnologie. În fiecare an petrec 2-3 zile în locurile unde am crescut, dar acum am dorit să zăbovesc mai mult.

După 4 zile în care a plouat torențial, cod portocaliu and stuff, și după ce am terminat de citit cele 2 cărți pe care le-am adus cu mine de la oraș, am ieșit pe ulițele satului să mai omor plictiseala. Mai o vorbă cu un vecin despre ploaia care în sfârșit se oprise, mai o plimbare până la magazin ca să-mi iau țigări…din alea de contrabandă, că ce fumez eu nu se găsesc aici.

Magazinul la care am fost este și cârciumă, un fel de ness 2 în 1. Pe scări doi consăteni trecuți bine de prima tinerețe sorbeau fiecare dintr-o bere și își spuneau ofurile:

– Sandule, țâie țâ să inundă beciu’?
– E plin, fi-i-ar cățaua a dracu’!
– Păi, și cum scoț’ apa din el?
– Rămasă nevastă-mea acasă, o scoate cu canta (cantă = găleată).