De ce nu trebuie să tolerăm abuzurile

Sunt de părere că ăia care se bucură că bine i-a făcut șefu’ poliției din Bolintin bărbatului care era deja imobilizat la pământ, cu mâinile legate la spate și care nu mai reprezenta niciun pericol sunt cam tâmpiți.

Mâine poate voi fi eu cel cu fața în țărână luându-mi pulane pe spinare pentru că am deranjat cu articolele mele vreo persoană influentă. Sau poate tu îți vei lua ciomăgeală pentru că ai trecut pe roșu și un polițist dintr-ăsta va vrea să îți tragă o corecție corporală să îl ții minte. Ti-ar conveni atunci?

Da, vor zice unii că bombardierii ăia întinși pe jos prima dată au făcut gura mare, nu au respectat carantina și ne-au pus pe toți în pericol.

Problema, dragii mei, e că după ce au fost imobilizați treaba mascaților se cam terminase. Doar că se mai trezește câteunul dintr-ăsta care pierde contactul cu realitatea, se crede dumnezeu și începe să împartă el dreptatea și să bată la ei ca la hoții de cai.

Individul a fost demis în dimineața asta și are și dosar penal…ceea ce e un lucru bun.

Totuși, mă întreb cum ar fi stat treaba dacă nu ar fi apărut în spațiul public filmarea cu el când oferea civililor terapie cu pulanul?

Eu vreau să trăiesc într-un stat democratic în care drepturile îmi sunt protejate, dar și respectate de către organele de forță. Nu pot să tolerez abuzurile și derapajele, motiv pentru care le voi semnala cu toată puterea mea.

Susțineți opiniile independente:

Vrei să afli când scriu următorul articol? Ai mai jos posibilitatea asta:

Email*