E mișto la Festivalul CODRU, merită experimentat

by TmBlog · August 24, 2019

Trecând peste efortul depus pentru a ajunge până la festival, CODRU e chiar fain. Am fost ieri, în prima zi, să văd și eu care e vibe-ul, ce gagici sunt pe-acolo și cum e berea.

Festivalul CODRU are loc în perioada 23-25 august la marginea Pădurii Bistra, undeva între Timișoara și comunele Ghiroda, Moșnița Nouă și Bucovăț. Pot să spun că este ceva inedit, un tribut adus celebrului Woodstock.

Imaginați-vă un camp imens la marginea pădurii, cu fân cosit, baloți de paie pe care poți să te odihnești, muzică faină, activități culturale, sportive, activități pentru copii și cam ce mai vreți voi.

Important e să ajungeți până acolo (nu de alta, dar e puțin cam departe) și să donați 50 de lei pentru plantarea a 2 copaci. Că până la urmă despre asta este vorba, încercăm să plantăm împreună peste 6.000 de copaci în pădurea Bistra. Nu uitați că ăsta este scopul principal. Nu de alta, dar fac urticarie acută când îi văd pe mulți cu „Nu are cineva o invitație în plus?” sau „Vreau să merg și eu la CODRU, are cineva să-mi dea o invitație?”. Frate, intră pe https://codru-fest.ro/ și fă o donație! 50 de lei pentru 2 zile (că a 3-a e gratis) nu e mult!! Hai să ne maturizăm, să încetăm să mai fim șmecheri și să punem umărul ca să-i ajutăm oamenii care vor să revitalizeze Pădurea Bistra!

Revenind, festivalurile care au loc în afara Timișoarei sunt singurele care mă fac să-mi pară rău (uneori) că mi-am vândut mașina. CODRU e cam prea departe ca să mergi cu bicicleta, mai ales pe canicula asta, așa că am mers cu autobuzul M30. L-am luat de pe Take Ionescu, din față de la Poliția Județeană (stația de la Bastion fiind suspendată temporar pentru că Robu și pentru că lucrări la asfalt înainte de campania electorală). Am mers cu autobuzul până la Primăria Ghiroda, iar de-acolo am luat-o pe jos, ca Dolănescu.

Organizatorii spun că până la festival mai sunt 1.000 de pași. Aha, o mie de pași my ass, am mers pe drum de țară de mi-au sărit capacele, 45 de minute am băgat per pedes.

Am ajuns la festival obosit gata, am băgat o bere și aia a fost, m-au lăsat olubele și a trebuit să stau jos pe un balot dintr-ăla de paie și să admir persoanele de sex feminin, cu coronițe de flori pe cap și îmbrăcate în ii semitransparente. Un chin să vezi atâtea fete frumoase, vă zic! J

Prețurile la festival nu sunt mari, dar nici mici nu sunt. Se folosește sistemul de token pentru băutură sau mâncare. Adică prima data îți cumperi niște cartonașe (rotunde, cât o monedă, gen) și cu acele cartonașe plătești ce băutură sau mâncare vrei să cumperi.

Noaptea, la plecare, aveam 2 variante: ori să rog niște adolescenți să mă lase să dorm cu ei în cort și le plătesc cazare, ori să găsesc vreun prieten cu mașină și care care merge spre oraș. Eu pe jos nu m-aș mai fi întors. Îmi băgam picioarele și mă puneam la somn acolo pe câmpul ăla proaspăt cosit. Găseam eu a 2-a zi cu ce să mă întorc în Timișoara. Din fericire, am avut noroc și m-am întâlnit acolo cu un coleg din presă care m-a adus înapoi în oraș.

Ce m-a impresionat foarte tare e faptul că atunci când am ajuns acasă mi-a scris pe messenger o amică cum că e la festival, că pleacă spre oraș într-o oră și că mai are loc în mașină. Foarte fain gestul ei, m-a dat pe spate și sper că-mi citește articolul ca să afle că-i mulțumesc! Știți cum e, faith in humanity restored! Că despre asta e vorba și la Festivalul CODRU, despre PEACE and LOVE!