Furtul de conținut online este tot furt
Există mentalitatea asta proastă la români că dacă dai jos o poză de pe net, gata, e a ta pe urmă și poți să o folosești după bunul plac. La fel și cu textul scris…scris de altcineva, bineînțeles, dar folosit de hoții de conținut ca să se dea ei ciumegi pe net.
Weekendul trecut mi-a trecut o idee prin cap la fel cum i-a trecut glonțul lui Bulă. Idee dintr-aia pe care o simți genială din momentul în care îți atinge neuronii. Și stai și lucrezi la ea, o cizelezi, compui textul ca să fie cât mai fain și în tot timpul ăsta nu mai poți de nerăbdare așteptând să vină ziua de luni, să fie activi cât mai mulți urmăritori când o postezi pe sfântul internet.
Ieri, adică luni, m-am trezit la ora 6 dimineața. Planul de bătaie era făcut, textul pregătit, cafeaua băută și după o oră eram deja în Piața Libertății așteptând să cadă pe subiect lumina aia bună pentru cea mai sugestivă poză.
Două poze, alături de textul demn de un adevărat copywriter, au devenit virale în câteva ore la publicul din Timișoara! Doar că, ce s-a gândit un tip, care e o persoană publică din oraș? Să-mi fure o poză din cele două pentru care am muncit eu pe brânci, să o pună cu nerușinare la el pe pagină fără să precizeze sursa, să atragă trafic la el cu ajutorul creației mele și să aibă beneficii de pe urma acestei furăciuni. Păi e frumos așa ceva? Și mă mai ia și în balon după ce i-am zis că a acționat ca hoț ordinar! Tot el, vezi doamne, a fost ăla ofensatul…
Nu, nu-i dau numele, dar sunt aproape sigur că va citi articolul meu și nu va mai fura vreodată conținut de pe net fără să precizeze sursa!
Că, de fapt, scopul meu ăsta e, să vă educ astfel încât toată lumea să înțeleagă faptul că furtul de conținut online este tot furt. Dacă preluați ceva pentru care altcineva a muncit și nu precizați sursa, e furt, tată! Așa că, preluați, dar precizați întotdeauna sursa, musai cu link activ!
Indiferent că fură de la mine o persoană fizică sau toate publicațiile centrale, așa cum mi-au furat poza cu „PSD te vrea SĂRAC” și au omis să precizeze sursa, nu mă voi sfii să le bat obrazul și să-i fac de rahat.
Așa e normal și corect, să-i faci de rușine pe hoți. Pentru că furtul de conținut online este tot furt! Nu de alta, dar și eu am simțit-o pe pielea mea când, novice fiind și nu știam cu ce se mănâncă treaba asta, am preluat o poză de la o altă publicație fără să am acordul inițial și m-a potolit autorul de nu m-am văzut când m-a amenințat cu juriștii. De-atunci nu mai preiau nimic fără acord și fără să precizez sursa! Ceea ce vă doresc și vouă, pentru că:
Furtul de conținut online este tot furt!
Vreți să aflați primii când scriu următorul articol? Aveți mai jos posibilitatea asta:
Nu este “Furt”, faci un deserviciu oamenilor folosind termenii incorecti.
Este ne-etic, clar. Este o incalcare a dreptului de proprietate intelectuala, da. Dar nu este “furt” decit intr-o acceptiune foarte pedestra a termenului. Daca tot vrem sa invete oamenii ca este gresit sa faci copiere neautorizata, pai termenii corecti ar putea fi un prim pas inspre intelegerea corecta a problemei.
Zic si eu …
Oricum ai da-o, tot furt intelectual se numeste
Păi n-o dăm oricum, că fotografiilor (sau pozelor, că nu-s de-ăla) li se atribuie o licență de folosire, iar în lipsa ei se presupune că e una generală (adică se supune legislației drepturilor de autor) și poate fi folosită cu acordul autorului. Pe facebook nu prea țin chestiile astea pentru că lumea vrea să distribuie uneori doar pozele, nu și povestea legată de ele, așa că nu dă direct share postării. Mulți fotografi s-au ars așa și cam trebuie să te obișnuiești cu ideea că urli degeaba furt pentru oricine nu dă direct share. În fine, e o chestie complicată și, deși am zis că o să scriu odată despre, n-am avut claritatea și răbdarea de a expune toate detaliile într-un mod condensat.
Dar știi cum e, de obicei hoțul strigă hoții. Aveți voi acolo pe info timișoara un articol cu imagini de pe dreamstime.com, luate cu print screen, cu tot cu watermark. Dreamstime e un site de stock, deci are niște condiții clare acolo, inclusiv licențe pe care fotografii le aleg pentru imaginile lor. Adică pe scurt n-ai voie să faci ce făcurăți voi acolo. Sau mă rog, autorul Anton Kovacs, dacă nu era opera colectivului de redacție. Ăla e mult mai furt decât ce prezinți tu aici în articol, mai ales că acolo e specificată clar suma pe care o plătești pentru a folosi imaginea. Dar dacă dăm link… o fi ok, nu?!
Ce mă deranjează pe mine e că urlă blogării „furt” mai des decât e înjurat PSD-ul, dar unul n-ar citi, cum zice Alex mai sus, care-i faza cu furtul ăsta. Dar bine că l-ai făcut pe om de rușine, chiar dacă nu i-ai dat numele.
Generație de cretini pentru care cel mai important lucru sunt pozele, informația propriuzisă nu mai contează decât floricelele de pe margine.
Si eu mă chinui zilnic să le scriu câte ceva, poate li se mai dezmorțesc creierii.
Ironia e că eu m-am referit la articolul cu gunoaiele din Timișoara și comparația cu alte orașe din lume, unde fix imaginile erau folosite pentru a susține un punct de vedere. Informația din articol scârțâie și ea, că e complet aiurea să vorbești de curățenia unui oraș după niște poze pe care le-ai găsit aruncate pe net, că tot vorbim de informație propriu-zisă.
Problema ridicată în postarea de mai sus e una editorială și sunt niște lucruri elementare în domeniul ăsta. Lumea e nedreaptă și preocupată de bani și licențieri, dar asta e situația. Da’ e chiar aiurea să vorbești de furt când în ograda ta sunt lucruri mai grave.