Hristos a Înviat în izolare

Da, știu, e greu, e trist, e deprimant să stăm toți închiși în case și să sărbătorim Paștele. Să trăim ce nu s-a mai trăit până acum, să fim martorii istoriei.

Am auzit cum au răsunat clopotele de Înviere într-un oraș parcă pustiu, cu străzi în întuneric și cu oameni paralizați de frică, așteptând în case să treacă cât mai repede această molimă. Și va trece, mai greu, dar va trece.

Azi trebuie să fim bucuroși că suntem sănătoși, chiar dacă sacrificiul izolării este greu, bucuroși că avem familia restrânsă lângă noi, că avem prietenii în gândurile noastre și că noi ne aflăm în ale lor.

Suntem un popor cu tradiții păstrate din moși strămoși, tradiții care ne caracterizează pe noi ca nație și care ne-au șlefuit de-a lungul timpului, care ne-au făcut cine suntem acum, așa că îi înțeleg pe cei care sunt supărați că nu au putut să meargă la biserică în Noaptea de Înviere.

Nu este normal ca bisericile să aibă lacătul la porți, nu e normal ca organele de forță ale statului să împiedice credincioșii să se roage măcar lângă aceste lăcașuri. Dar, după cu bine știm, nu trăim vremuri normale. Pentru binele și sănătatea aproapelui trebuie să ne mulțumim cu o rugăciune spusă în gând acasă, să aprindem o lumânare de Înviere și să fim mai buni de-aici încolo.

Bisericile vor fi tot acolo, la fel ca în anii trecuți, și ne vor aștepta să venim toți sănătoși.

Ți-a plăcut articolul? Susține blogul pe Patreon:

Vrei să afli când scriu următorul articol? Ai mai jos posibilitatea asta:

Email*