Îmi plac oamenii, dar nu toți

Nu vreau să fiu înconjurat de oameni care nu au făcut nimic notabil în toată viața lor. De oameni care nu au niciun target și nicio direcție.

Vreau să văd femeile de 30+ ( și care sunt solo) energice, pline de viață, pe care stau rochiile bine. Pantofi cu toc și glezne fine. Glanda, metabolismul lent și oasele groase sunt scuzele leneșelor. Nu îmi plac cele care nu depun un minim de efort pentru a arăta mai bine, pentru a-și cunoaște defectele și pentru a le repara. Nu sunteți perfecte, dar nici moarte nu sunteți, mama ei de delăsare! Dacă în delirul vostru vă credeți la fel de bune ca la 20 de ani, vă îndemn să verificați câți zero pețitori aveți acum la ușă.

Vreau să stea departe de mine cei care sunt antivaccinare, antigay, antiavort și toate specimenele de acest gen, care vor să îngrădească alți oameni prin limitarea unor drepturi. Serios acum, când stăm față în față și mă luați cu dintr-astea, îmi vine să vă decorez felinarele și doar frica de pușcărie îmi menține starea de zen.

Eu știu că netul este locul unde e ok dacă te uiți la pornoșaguri cu bunicuțe, dar dacă ai făcut o greșeală gramaticală, te-ai ars, dar cu toate astea, agramații mă irită de fac urticarie acută. În momentul în care ai scris ântrebare, direct inteligența unui asin o ai în viziunea mea. Iar dacă într-o dispută care ar trebui bazată pe argumente logice, tu vii cu țipete și țățisme, e și mai clară treaba pentru mine.

Să închei într-o notă optimistă pentru că altfel îmi pierd toți cititorii, închid taraba și plec acasă (not). Îmi plac oamenii care stau drepți, cu fruntea sus, indiferent de consecințe. Pupătorii în fund mi se par cele mai scârboase lighioane.