Indiferent că sunt angajați sau asistați social, oamenii au dreptul la demnitate

Sunt pe-aici niște patroni nervoși care m-au făcut cu ou și cu oțet pentru că mi-am permis să le zic că trebuie să crească salariile dacă vor ca oamenii să vină să se angajeze la ei. Mi-am permis să le spun să nu se mai plângă dacă nu au forță de muncă disponibilă pentru că este doar vina lor. Cel bogat nu îl va înțelege niciodată pe cel sărac, prin urmare mi-au sărit la gât cu injurii și cu alte apelative din dulcele grai autohton.

Patronii respectivi sunt adepții pieței libere și mi-au argumentat că dacă ei cresc salariile, s-ar produce un dezechilibru în economie. Asta e varianta lor oficială, dar neoficial eu cred că le e teamă că nu vor mai avea suficienti bani pentru piscină și pentru casa aia cu trei etaje. Că așa e la noi, patronul cu mălaiul și opincarul cu munca pe burta goală.

Păi, dacă sunteți adepți ai mecanismelor pieței libere, atunci trebuie să știți deja că toate schimburile se reglează prin cerere și ofertă. Dacă oamenii nu vor să muncească pe o anumită sumă, de ce vă supărați? Oamenii nu vor să muncească pentru banii ăia pentru că lor li se pare că sunt foarte puțini. E obligat cineva să accepte banii pe care-i oferiți voi? Păi ce facem, piața liberă nu mai e bună acum pentru voi?

Să ne bucurăm, zic, că oamenii nu sunt dispuși să lucreze pe nimic. Doar așa voi patronii veți fi nevoiți să creșteți lefurile!

Mai există teoria, complet greșită, conform căreia oamenii, mai ales la țară, nu vor să muncească deoarece preferă să stea acasă pe ajutoarele sociale.

Da, domnule, stau pe banii statului și eu vă zic că nu e nimic rău în asta! Haideți să gândim un pic mai mult și să despicăm firul în patru. Angajarea pentru oamenii de la sat presupune să plece la lucru cu 2 ore mai devreme, să stea la muncă 9 – 10 ore, sau cât vrea patronul, și pe urmă să facă încă 2 ore înapoi spre casă. Oamenii respectivi trebuie să își lase gospodaria, copiii, să mai dea bani pe pachetul cu mâncarea pe care trebuie să-l ia cu ei, deci alte costuri în plus…și astfel ajung la părerea că e mai avantajos pentru ei să stea acasă.

De ce nu încerci tu, angajatorule, să le oferi 3.000 de lei pe lună! Ia vezi, ar vrea să vină la tine așa? Hmm, parcă s-ar mai gândi puțin, nu? Și parcă ar accepta, totuși. Păi, cerere și oferta, nu?

În secolul XXI peste tot în lumea civilizată se vorbește de venitul minim garantat. Nu e milă, nu e somaj, ci o sumă de bani care să asigure dreptul la demnitate. Să asigure traiul unei persoane. Nu la 5 stele, dar nici în canalizare.

Cine vrea mai mult, trebuie să muncească. Dacă vrea bani de concediu, bani de vreo călătorie, dacă vrea să se bucure de tot ce se bucură cei care muncesc, atunci trebuie să muncească și respectiva persoană.

Problema cea mai tragică e că la noi în România nu se bucură nici cei care muncesc. Cei mai mulți oameni din România muncesc peste 9 – 10 ore pe zi și abia dacă le rămân bani de la o lună la alta. Și știti de ce? Pentru că acceptăm să lucrăm pe 2 lei.

De-aia le place corporațiilor la noi. Aici e liniște, e frumos, nu le bate nicio autoritate la ușă și au sclavi berechet care nu ridică capul din pământ. Chiar dacă aici au parte de corupție și birocrație, corporațiile stau pentru că găsesc foarte mulți oameni dispuși să muncească până la epuizare pentru niște salarii de rahat în comparație cu alte țări.

Aici sunt condițiile ideale, pentru că statul și angajatorii ne țin săraci, umili și proști!

Ți-a plăcut articolul? Ajută autorul cu 3$ pe Patreon:

Vrei să afli când scriu următorul articol? Ai mai jos posibilitatea asta:

Email*