M-au înjurat șoferii că am mers cu bicicleta prin oraș… ca săracii

Ieri am fost la Pedalarea de Primăvară în Timișoara. Împreună cu câteva mii de bicicliști am strigat că vrem piste în Timișoara (nu dungile ale care sunt trase acum pe trotuare). Ne-am plimbat prin oraș, pe majoritatea străzilor pe unde am trecut s-a oprit circulația, a scris toată presa despre acțiunea noastră, am transmis un mesaj.

Buuuun, totul frumos până când au început să ne injure șoferii supărați că asteptau în coloanele formate de închiderea circulației. „F*tu-vă-n gură de săraci!”, „Mișcați odată, bă morților!” și multe altele… Unu’ urla pe geam, de pe bancheta din spate a unui taxi: „Să-mi bag p*la în voi că am deja 40 de lei pe ceas de când stau aici ca să treceți cu bicicletele p*lii.”

Băi, ăștia nu înțeleg că dacă noi, bicicliștii, nu am fi renunțat la mașini, traficul ar fi fost și mai aglomerat, iar poluarea și mai mare în oraș. Plus, există la români concepția asta că dacă mergi cu bicicleta ești sărăcan. Plm, nu ne mai facem bine! Dacă i-aș fi zis cercopitecului că la momentul ăla aveam scule pe mine cât Loganul lui plus 4 cauciucuri noi, credeți că ar fi înțeles că eu merg cu bicicleta ca sărakii pentru că e alegerea mea și pentru că așa mă simt eu bine?

Pe de altă parte, le înțeleg supărarea, dar trebuie să recunosc că m-am simțit și răzbunat, puțin așa, pentru toate bordurile de 10 cm pe care le-am luat în plin pe așa-zisele piste de biciclete, petru toate dățile când mașinile au trecut cu viteză pe lângă mine doar la jumătate de metru distanță, pentru slalomul pe care trebuie să-l fac zilnic printre pietonii care merg pe pistă, ci nu pe trotuar, pentru pistele făcute pe trotuar și care se îngustează brusc, care dau în copaci sau se urcă pe garduri și pentru multe altele…

Asta vrem noi, bicicliștii de zi de zi, piste decente, care nu ne pun viața în pericol.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, susțineți TmBlog.ro!

• 1. Donează!

• 2. Abonează-te ca să afli ce mai scriu!

Email*