Netflix-ul ăsta e boală grea

M-a pus Aghiuță luna trecută să-mi activez NETFLIX-ul acasă. Curiozitatea, bat-o vina! Am zis că e joacă, dar de-atunci o țin tot într-un serial în cursul săptămânii de cum ajung seara acasă, iar în weekend nu mai cobor nici după țigări.

Nu mai fac nimic în rest. Neglijez scrisul, neglijez sala (cu toate că am abonament nou prin aplicația ESX), neglijez tandrețurile conjugale. Nici nu știți ce presiuni pune partea feminină a familiei ca să renunț la NETFLIX, dar eu nu și nu. Mă încăpățânez în continuare…

Azi-noapte m-am pus la somn pe la ora 1 și ceva. După ce a venit Moș Ene pe la gene, toată noaptea am visat doar traficați de droguri, crime și panarame (ghici NARCOS la ce film m-am uitat!) de m-am trezit dimineața mai obosit de cât eram când m-am pus în pat. Sunt rupt nu alta, până la ora 7.00 când a sunat alarma eu am alergat după traficanți prin junglă…

Ideea e că acum pricep și eu care este diferența dintre a vedea un episod pe saptămână, că așa e urcat pe platformă, și a le vedea pe toate fără întrerupere dacă ți se oferă posibilitatea asta. Fiecare cu avantajele și dezavantajele ei, dar posibilitatea asta de a vedea cap-coadă tot sezonul unui serial, după umila mea părere, dă dependență. Sunt momente când, pur și simplu, nu te mai poți opri din binging. Stai așa ore întregi ca idiotul, nebărbierit, neîngrijit, cu ochii în televizor, ignorând crizele de isterie ale partenerei când vede că nu faci nimic prin casă de două zile…

Susțineți TmBlog.ro: