Care-i faza cu telenovelele turcești?

Mi-am dat seama că în concediul asta rural am de îndeplinit o misiune foarte grea, aceea de a le dezobișnui pe maică-mea și bunică-mea de a se uita la telenovelele turcești. Băi, frate,  zilnic între 20:00 și  23:00 sunt amândouă în transă, nu schițează un gest, nu mișcă un mușchi, doar cu ochii în televizor. M-a mâncat și pe mine în dos să le trimit de la Timișoara acum câteva luni unul full HD, acum suport consecințele cum ar veni.

Dacă în trecut am reușit să le conving că niciun asteroid nu va lovi Pamântul că așa a zis Diaconescu la OTV, că e mai ok să se uite la un program cu muzică populară decât la indienii autohtoni care au valoare și mulți dușmani ori să nu mai pună vreodată ștampila pe trandafiri, cu telenovelele nu cred că voi avea sorți de izbândă. Culmea e că amândouă știu deja să spună fraze în limba turcă la fel cum învățaserăm noi, aștia crescuți cu cheia la gât, limba spaniolă de la telenovelele difuzate după anii ’90.

Pe de altă parte, mă gândesc că dacă eu bag câteun sezon pe weekend de Netflix, aș fi cam ipocrit dacă măcar aș încerca să le explic că nu e ok să piardă atâta timp uitându-se la niște povești imaginare cu intrigi neverosimile. Ca să o zic pe aia dreaptă, mă deranjează mai tare faptul că telenovelele respective sunt făcute în țara liberă a lui Erdogan. Dacă ale mele s-ar fi uitat la oricare alt serial făcut în altă țară, nu aș fi avut nimic de comentat, dar așa mă zgârie pe creier.